Descriere
Iar azi lirismul meu e clar, vezi bine,
Căci tuturor își dăruie secretul,
Dar ca să poți citi cândva în mine
Tu nu-mi cunoști, Zoile, alfabetul.
Zadarnic dar ne-amestecă vultoarea,
Noi nu putem urma același țel…
Și dacă totuși ți-am făcut onoarea
Acestor aspre stihuri de oțel, —
Când îmi citești poemele și proza
Gândește-te la geamul lui Spinoza.



Recenzii
Nu există recenzii până acum.