Cântările Advaitei-Darshan

– Prieteni, vă rog, apropiați-vă căci vreau să vă  vorbesc despre rostul fără de folos al vieții și despre calea de ieșire din samsara, adică din minte. Dacă în prima fază, căutătorul își venerează Conștiința și Zeul, în momentul Iluminării, el va trebui să-și transcende aceste idolatrii (Sinele există doar până la Iluminare). Deoarece, preceptele nu sunt altceva decât niște vise ale minții. Acest gen de visare este generat continuu la nivelurile cele mai înalte ale corpurilor subtile ale ființei, pentru a întreține bucla samsarei în stare funcțională. Trinitatea: minte, om și egregor formează bucla samsarei; pe care, în afară de Inițiere, nicio forță ignorantă din lume nu o poate sparge.

– Moartea este o formalitate, viața e un vis comun. Nimic nu are sens; contează doar ,,Clipa”. Pe scurt, acesta este crezul meu, un existențialism reținut. Să spuneți asta și altora: totul este zadarnic; doar ,,Clipa” contează.

– Noi ca oameni avem doar o singură soluție, să ne sincronizăm cu „Clipa acum”. De fapt, viața noastră autentică reprezintă „Clipele acum”. Doar atâta durează vița noastră trăită, suma tuturor ,,momentelor acum”. Care adunate laolaltă într-o viață de om funcțional social, nu pot depăși în total mai mult de vreo șaizeci de minute. În rest, tot timpul dormim și visăm la una, la alta.

                                                                         Ștefan Mico.

Am uitat de taina rugăciunii

Sau am uitat de mine, cel curat

Voi încerca cu semnul plecăciunii

Poate voi regăsi eul adevărat.