Stephen R. Donaldson – Blestemul nobilului Foul

Lepra: o boală care aparține mai curând de Evul Mediu decât de lumea modernă. Cu toate acestea, iată că nici secolul XX nu e scutit de efectele acestei boli, mai restrâns, deși nu metaforic. Sau nu numai: pentru că simptomatologia bolii nu rămâne doar la nivel fizic, ci se revarsă în metaforă prin îndepărtarea de ceilalți. Pe Thomas Covenant nu numai organele încep să-l lase și carnea putrezește pe el, ci familia îl părăsește, iar vecinii îl evită, chiar îi trimit cumpărăturile, numai să-l vadă ieșind prin împrejurimi. Ca să se convingă că încă există, Thomas face un drum până la compania de curent electric, pornit pe scandal din motiv că altcineva îi achită facturile și nu el însuși.

Pe drum suferă un accident de mașină. Pierderea conștiinței constituie portal către alte lume, o lume fantastică, care s-ar apropia ca structură de Evul Mediu dacă nu ar fi ideală. Acolo oamenii, animalele și uriașii sunt parte din natură și pământ, iar Thomas își va regăsi sănătatea. Desigur, utopia e primejduită de forțe malefice, creaturi demonice, pe care Thomas împreună cu un grup de eroi le va învinge. Există magie, creaturi fantastice, un univers al spadei și focului, o luptă între bine și rău, strategii narative care favorizează linia eroică a unei povești ce scoate în evidență câteva valori umane, deci elemente de roman fantasy clasic. Totodată, fluxul narativ se dezvoltă sub forma unor cânturi ideatice, făcând din roman un lung poem în proză – deși lungimea devine pe alocuri plictisitoare, oricum cu o desfășurare prea lentă pentru gustul meu. În schimb, protagonistul este un personaj complex, un om mai degrabă rău și egoist (urmărindu-și pulsiunile carnale chiar până la a comite un viol), care trece prin câteva transformări pentru a se purifica și a deveni erou.