Amintirile unui anonim

Descriere

Totuşi, însingurarea în care stǎteam nu-mi cǎdea bine. N-aveam televizor; aveam un radio şi nişte cǎrți de citit. Lipsa televizorului nu era o pagubǎ pentru cǎ erau doar trei ore de emisie, dar lipsa unei alte preocupǎri sau a cuiva cu care sǎ mai schimbi o impresie sincerǎ, conta mult.

Peste astea: dacǎ ți-era foame trebuia sǎ te gândeşti la altceva; dacǎ-ți venea sǎ înjuri, trebuia sǎ te abții; dacǎ ți-era frig, te încălzeai cu politica energeticǎ a Partidului şi mǎrețele victorii ale socialismului triumfǎtor; dacǎ aveai chef de un film, te mulțumeai cu o lecturǎ; dacǎ vroiai sǎ ieşi la restaurant, trebuia sǎ ai rǎbdare pânǎ a doua zi când mergeai la cantinǎ; dacǎ aveai poftǎ de o cafea, puneai de un nechezol, ş.a.m.d.

Toate astea picurau încet în paharul nemulțumirii, însǎ tânǎrul stagiar trebuia sǎ-şi aducǎ aminte cǎ a vrut sǎ fie bǎrbat pe propriile picioare, aşa încât ridica bǎrbia sus şi megea mai departe.