O viaţă şi un sfert

„Cartea O viață și un sfert se clădește ca un volum de amintiri de o rostire melancolico-amuzantă, schițând monografia unui loc și a unor oameni. Devenit bunic, povestitorul trebuie să facă față problemelor copilăriei din altă perspectivă: „A urmat un duel verbal între un bunic vinovat și o mamă mahalagioaică lezată în orgoliul de mamă de băiat: îngerașul, băiatul ei de șase ani, a încasat un pumn în față de la o mică smardoaică de trei ani. Pentru că se cam stricase atmosfera în arenă, ne-am hotărât să plecăm de acolo.” (Bau bau)

Nu există o cronologie precisă, cu atât mai puțin o ordonare a evenimentelor pe diacronie. Acestea sunt rememorate și decupate din contextul lor după un ritm al subiectivității. Avem și momente din viața de armată, când povestitorul fură căciula locotenentului său din „toaleta all season”, din copilăria și maturizarea lui, cât și aspecte din viața de angajat a tatălui său la fabrica de „ace, brice și carice”, a prietenilor și cunoscuților autorului, sau ritualuri, cum ar fi înmormântarea, desacralizată, în care contează mai degrabă socializarea: „Convoiul mortuar urma să se pornească în jurul orei 12 ziua. Noi am ajuns în jurul orei zece şi jumătate şi, cum era destul timp până procesiunea pleca spre biserică, ne-am gândit să punctăm întâlnirea noastră cu un păhărel de coniac.”

Lucian Zup