Sânge pe zăpadă – Jo Nesbo
Un asasin care este plătit să o rezolve pe soția șefului, dovedită ca infidelă. Desigur ea este o femeie apetisantă, iar el se îndrăgostește de ea și o salvează. Însă îl ucide pe amant care este fiul șefului, lucru pe care asasinul nu îl știa. Astfel încât trebuie să suporte consecințele. Reușește să dejoace planurile de răzbunare ale șefului, ba chiar îl ucide pe acesta, dar nu și cel de a scăpa de elementele imprevizibile, pus la cale de rivalul șefului, Pescarul, cu care se aliază Olav. Unul din cele două finaluri îi atestă moartea, ca un corolar firesc al acțiunilor sale. Un fel de moira.
Un fir narativ simplu, cu o anumită doză de previzibilitate, de fapt de inevitabilitate. Totuși romanul are o frumusețe aparte, construită prin registrul metaforic, dar și prin expresivitatea concisă, cu goluri generând sugestii ample.
