Râul curge lent

„Pentru a începe prezentarea romanului Rîul curge lent mă voi folosi de următoarea afirmație a autorului: „Cuvintele-ți vin roi în minte și-i greu să le pui într-o anumită ordine. Tot încerci și-ncerci degeaba.” Primul lucru care-mi vine în minte este să-i dau dreptate. La prima vedere, romanul este un conglomerat de sisteme și strategii narative asamblate aleatoriu, care dau senzația de artificiu gratuit. Personajele sînt destul de greu identificabile (aceasta fiind, de fapt, și dorința secretă a autorului) și se interferează. Astfel, dacă nu este citit cu foarte mare atenție, după parcurgerea celor 100 de pagini, cititorul nu rămîne decît cu impresia că s-a aflat în fața unui experiment steril. Și totuși…”

Șerban Axinte, articol în Timpul