O idee: răspunsul științific cu privire la originile omului, pe care Darwin îl lăsase plutind în mister. Legat de acesta, „încotro ne îndreptăm?”, adică viitorul sau apocalipsa din perspectiva științei și nu a religiei. Având în vedere că susținătorii teoriei heliocentrismului (precum și ai altor teorii zguduitoare de religii) avuseseră de suferit din pricina Bisericii care se simțea amenințată, ar fi de presupus că și această idee ar provoca unele reacții din partea clerului care ar ucide doar pentru ca oamenii să nu-și piardă credința. Totuși nu ne mai aflăm în vremea care să favorizeze astfel de scenarii, ba chiar acestea ar risca să treacă neobservate de cei fascinați de spectacolele tehnologiei și să fie voit ignorate de credincioși.
De aceea, un geniu excentric (ar putea fi și din altele?) hotărăște să-și însceneze moartea cu ajutorul unul program înzestrat cu multe calități și defecte umane. În plasa lui sunt prinse oficialități religioase, secte, casa regală a Spaniei, presa, muzee de artă modernă, situri conspiraționiste, dar și profesorul Robert Langdon. Succesul de public e așadar garantat. Bun început prin contextualizarea în tehnologie și arta contemporană dependentă de tehnologie – te face să vrei mai multe provocări de ordin intelectual. Totuși acestea nu evoluează, iar fragmentele despre casa regală a Spaniei și asasin nu ajută, fiind chiar și mai lipsite de dinamism. Nu se poate spune că ar fi o lectură plictisitoare, din contra, romanul te menține până la sfârșit în tensiune, în ciuda provocărilor pe care nu reușește să le întrețină.