Cartea pietăţii filiale / Confucius

Descriere

Hsiao Ching, sau Cartea Datoriei Filiale, este în general considerată a fi opera unui discipol necunoscut al lui Tsêng Ts’an, un discipol al lui Confucius, căruia i se atribuie faimoasa lucrare clasică confucianistă cunoscută sub numele de Marea Învățătură. Fără îndoială, datează din anul 400 î.Hr., la un secol după moartea lui Confucius. Păstrarea textului în forma sa actuală se datorează împăratului Ming Huang (685-762 d.Hr.), una dintre cele mai fascinante figuri din istoria Chinei, care
l-a înscris, împreună cu alte unsprezece scrieri confucianiste, pe tablete de piatră și le-a așezat în capitala sa, Chang’an. Ulterior, el a adăugat propriul său comentariu, care a supraviețuit și s-a dovedit a fi neprețuit pentru toți comentatorii ulteriori.

Puține cărți s-au bucurat de o popularitate mai mare în rândul tuturor claselor sociale din China decât Cartea Îndatoririlor Filiale. Poate fi numită Cartea Împăraților, deoarece mulți împărați, atât înainte, cât și după Ming Huang, au comentat-o. Este în egală măsură Cartea Tinereții, fiind primul tratat important pus în mâinile copiilor după cărțile de instrucțiuni elementare. Motivul supraviețuirii sale după atâtea secole nu este greu de găsit. Viața de familie a fost întotdeauna, din timpuri imemoriale, piatra de temelie