PRESTON, DOUGLAS & CHILD, LINCOLN – Relicvariul

Problema seriilor e că toate romanele care le compun urmează aceeași idee și uneori nici mijloacele prin care o exprimă nu variază foarte mult. Din perspectiva cititorului, căci pentru un scriitor e mult mai ușor să perieze puțin un univers deja utilizat, cu aceleași personaje care sunt în căutarea aceluiași Graal. Din acest motiv, și mie îmi vine lesne să scriu despre carte. Adică să nu scriu, având în vedere că m-am mai ocupat de două romane din serie. Aș putea face trimiteri la articolele respective, dar nu cred că-s capodopere și nici nu ar avea vreun rost.

Și totuși ar mai trebui să adaug ceva peste detaliile pe care le-am ignorat. Asta nu neapărat în scopul de a lungi articolul, ci deoarece acest roman se construiește pe multiplicarea universului din cel pe care îl continuă. Desigur, nu pe multiplicarea agentului Pendergast, ceea ce ar fi fost prea de tot, ci pe a reptilei. Deci acum mai mulți oameni transformați în reptile, o cantitate mai mare de droguri care să-i ajute la transformare (produsă chiar în rezerva de apă a orașului, ceea ce înseamnă mai multe complicații), tunele subterane sub New York (dar subterane și față de subteranele obișnuite ale orașului, ducând la ramificații cât mai încâlcite, subetajări aproape la nesfârșit în adâncime și în istorie), mai mulți polițiști care se apere și să moară, mai multe și mai distrugătoare arme, mai multe crime, mai multe victime, mai mult suspans, mai mult din totul. Trecând peste aceste considerații emise, în fond, de un recenzor temător să nu se repete, a fost o lectură plăcută, dar și înfiorătoare. Ritm alert, tensiune, considerații sociale, ritual religios fascinant și înspăimântător al reptilelor.