Neil Gaiman: Coraline

O măiestrită carte despre „descoperire” ca subiect al experienței. Coraline este o fetiță căreia îi place să se aventureze și să descopere, precum multor copii de vârsta ei. Părinții sunt pierduți în universul treburilor lor și cu ei nu se poate juca cum ar vrea. Se aventurează prin casa ca un castel din basme și nimerește peste o ușă închisă. Desigur îi găsește cheia, iar unei uși nu-i stă bine să nu fie descuiată.

Intră pe alt tărâm, al spiritelor, paralel cu cel din lumea reală. Cum e de așteptat la Gaiman, aici urmează o parte gothică, cu accente horror. Spiritele în sine nu sunt chiar înspăimântătoare, dar autorul reușește să creeze o atmosferă terifiantă. Spiritele vor s-o țină captivă pe fetiță în lumea lor care se hrănește din imaginația celorlalți. O altă mamă, oglindă a celei reale, vrea să-i satisfacă orice dorință lui Coraline. Aceasta descoperă că nu e nicio distracție în a-ți fi îndeplinită orice dorință fără să depui mult efort.

Deci și o carte cu morală. Însă nu apăsat pretinsă. Atmosfera umoristic-întunecată te fascinează.