Bufonul

Pendulând între fantastic și realism, uneori cu nuanțe grotești, între trecut și prezent, plin de situații neprevăzute și de personaje pitorești, unele ivite chiar din mitologie, romanul Bufonul „țese” lumi paralele care se întretaie foarte inspirat și incitant, creând un tumultos univers de poveste.

Captiv într-un mediu familial dur, cu multiple privări, mediu din care dorește să evadeze, naratorul ia contact, într-o bună zi, cu lumea bufonilor ambulanți în care, brusc, întrevede o salvare din condiția sa mizeră, o formulă de protest „mascat” împotriva abuzurilor. Chiar dacă visarea îi este însă curmată de intervenția brutală a tatălui, copilul continuă, prin acțiuni îndrăznețe, riscante, imaginare sau nu, sfidând autoritatea părintească, să-și construiască propria lume, „cutreierată” din când în când și de vise „bufonice”.

Se trezește astfel prins, de cele mai multe ori, fără voia sa, într-un șir de întâmplări pline de suspans, în care comicul și tragicul se întrepătrund la fiecare pas (joacă rolul unui balaur perturbând numerele de magie ale unui faimos vrăjitor și provocând haos; este vândut de tatăl său vicios unor pitici canibali; se trezește, în urma unei furtuni puternice și a unei lupte dintre ființele mitologice, fantastice, în cuibul Gheonoaiei; „experiența” morții îl transformă într-un panou publicitar vizualizat de celelalte personaje etc). Pare, un drum ințiatic, transformator tot acest șir de aventuri în lumi fantastice și într-un real grotesc, un drum presărat de probe, provocări, pericole, lupte cărora personajul narator trebuie să le facă față.

Romanul captează printr-un stil de expunere inedit, printr-o creionare spectaculoasă a personajelor, printr-o împletire inspirată a planurilor narative, prin umor, fină ironie, dialoguri spumoase, minunate metafore și descrieri atractive. Musai de neratat!