LEIF G.W. PERSSON – Cazul Linda
Un roman de personaj. Ca pretext, o crimă într-un apartament de bloc. O viitoare polițistă este asasinată în condiții misterioase. Ucigașul lasă o mulțime de urme încât un detectiv chiar mai puțin priceput l-ar fi identificat în ziua următoare. Cu condiția să fie interesat de rezolvarea cazului. De la Stockholm este trimisă, în orașul de provincie unde a avut loc crima, o echipă de criminaliști, condusă de Evert Bäckström care are impresia că pleacă într-o vacanță. Își decontează nu numai camera de hotel, dar și hainele murdare duse la spălătorie și băutura, punând mare parte din cheltuieli pe seama unor plății unor infractori. Se uită la un film porno, dar din camera unui coleg pentru a fi acesta învinuit. Colaborează cu o ziaristă și apare dezbrăcat în fața ei, alegându-se cu o acuzație de hărțuire sexuală. Se îmbată în fiecare seară și dă ordine tuturor pentru a fi considerat activ. Mai pe scurt, face cam orice în afară de a se preocupa serios de caz. Care se derulează oricum.
Însă mai fascinante sunt replicile lui. Nu cele rostite față de cei din jur, ci cele pe care le exprimă în gând. Replici de o sinceritate dusă la extrem (dar până la urmă e vorba de un plan al interiorității). Schițarea comică a portretelor superiorilor și inferiorilor, cinism, egocentrism, misoginism. Desigur, supărătoare pentru publicul feminin, dar pe de o parte sunt amuzante comparațiile între femei pe baza unei estetici a sânilor, iar pe de altă parte, nu e până la urmă un om în carne, oase și sânge, ci un personaj de roman, deseori inconsecvent cu sine însuși. În dialogurile cu ceilalți se arată diplomat, încercând pe cât posibil să mulțumească pe toată lumea dacă asta servește propriilor interese. Dar tocmai în astfel de imprecizii, răutăți, îmbinarea între propriile interese și datoria de a rezolva totuși cazul constă natura lui umană. Un antierou mai palpabil decât cei care o fac pe eroii, idealuri care până la urmă rămân artificiale.
Crima se rezolvă într-un sfârșit, dar nu pentru că ar fi avut loc vreo anchetă sofisticată, cu investigatori perspicace, din mai mult datorită întâmplării. O întreagă armată de polițiști este pusă să stoarcă ADN-urile câtor mai mulți locuitori, indiferent dacă sunt suspecți sau nu. Se ajunge astfel la cifre colosale de prelevări de probe. O comedie umană cu polițiști și martori care se învârt în jurul cozii. Apare chiar un comitet de salvare populară, cu câțiva membri violatori sau violenți.
Iar cu câteva ore înainte să fie destituit, cine reușește să fie uns drept cel care a rezolvat cazul? Tocmai Bäckström, care scapă astfel de alte acuzații strânse în timpul anchetei, în plus primește un plic de bani de la tatăl victimei. Fragmente extinse cu detalii asupra aspectelor din jurul săvârșirii crimei (de altfel, autorul e un reputat criminalist în Suedia), stil formal, ca și cum ar fi fost incluse pagini din dosare. Pe de altă parte, lectură ce provoacă amuzament în privința traseelor personajelor.